Umila speranță
neagră e noaptea
în care ați ucis lumina
din mine, din tine
e tragic și nu e bine
în noaptea asta
chema-voi la masă
animale flămânde
să smulgă fâșii dintr-un trup
răstignit pe o cruce la răscruce de vânt
pe masă voi pune o inimă
mi-ați smuls-o din piept
într-o clipă nebună
ochii mi-s uzi și lacrimi curg
se scurg din mine pe străzi amputate
mă dărui vouă în noaptea cea nouă
eu nu mai am ce să mai fac astăzi cu mine
în astă cloacă, murdară, urâtă și hâdă
vino Doamne să vezi ce a mai rămas din lume
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.