Prin pustiu
pășesc prin timp
rătăcit pe aleile sufletului
caut ceva, caut demult
ce nu găsesc nicicând
un ceas bate
tic-tac
în trista cetate
ce pot azi să fac
e viata, e lumina
nu, nu
e doar o veșnică minciună
eterna, fascinanta minciună
pătrunde adânc în noi și în toate
în noapte, pe furiș și pe la spate
așa nu se poate
și totuși trece, toate trec
sau se petrec, mai departe
aici, nu în altă parte
stau pe un ciot de țărm, de viață
plâng, mă plâng
privind pustiul omeniri pe acest pământ
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.