Glossa valorilor

Moartea este o favoare...
Eminenţi ce ne tot mint,
Puzzle, critici literare.
Luptă,-n suflet sfredelind
Ploaia care-n inimi arde...
O tornadă-n călimară,
Val de verbe, iz de şoapte,
Peste-o literă amară.

Moartea este o favoare!
Corbi cu litera-n tipsie
Zboară-ntruna. Din ziare,
Pentru-un ciob de poezie,
Croncăne precum un tunet
Şi rănesc pământu-n noapte,
Iar după atâta trudă,
Primesc doar un blid de şoapte.

Eminenţi ce ne tot mint,
Slăvit fie caşcavalul!
Căci cu vorbe de alint,
Ne veţi minţi şi la anul...
Ritmul, rima, banul, faima,
Funcţia – model de artă,
Sunt esenţiale cică.
Fir cu fir, parol, se-nnoadă.

Puzzle, critici literare,
Nebunia-n inimi arde...
Toţi un rost avem sub soare,
Peste toţi o ploaie cade
Funcţia pe care-o poartă
Doamna, ca pe-un ţol de firmă,
Nu te apără de sloată,
Nici durerea nu-ţi alină...

Luptă-n suflet sfredelind,
Boli ce împânzesc pământul.
Oameni simpli, mult trudind,
Nu-şi încalcă jurământul.
Decolteul generos,
Verbe stranii de-ar ascunde,
Timpul n-ar fi de prisos,
Când rugina ne pătrunde.

Ploaia care-n inimi arde
Până şi-a iubirii urmă,
Bani, orgolii, vreri deşarte,
Toate-n moarte ni se curmă.
Toate-şi duc mărşăluiala
Către un zadarnic ţel,
Dar îşi uită răfuiala,
Sfârşin în acelaşi fel.

O tornadă-n călimară,
Tocul – cumpăna fântânii,
Scoate-n cofă apă-amară...
Şi se nasc poeţi românii...
Unii fură, alţii schimbă,
Alţii scriu cu luare-aminte,
Unii-au mâncărimi de limbă
Şi te pişcă din cuvinte...

Val de verbe, iz de şoapte,
Vin la mal de călimară
Scriitura să-şi adape
Cu-a cuvintelor cooară.
Labirinurile-i poartă
Pe-un tărâm de-acum mirific.
Ei îşi duc nobila soartă
Sub semn de altar oniric.

Peste-o literă amară –
Rezalit din vremi apuse –
Un parfum de floare rară,
Visuri deseori nespuse,
Voal de raze argintate
Aşternute-s într-un vers,
Umple-a sufletului noapte,
Muzica din univers.

Peste-o literă amară
Val de verbe, iz de şoapte,
O tornadă-n călimară,
Ploaia care-n inimi arde,
Luptă,-n suflet sfredelind,
Puzzle, critici literare,
Eminenţi ce ne tot mint...
Moartea este o favoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!