Cioplire
Am cioplit cu dalta în privirea mată,
Ne-a-nțepat durerea, suflete nătâng...
Ne vorbesc străinii de artiști și artă,
Dar artiștii noștri suferă și plâng...
Suntem cruci străine în furtuni de versuri,
Ne pictează timpul curcubeu de vis,
A rămas o urmă sângerie-n gesturi,
Flacăra iubirii de curând s-a stins.
S-a oprit lumina la hotar de clipe,
Încrustată-n noapte, agonia cere,
Zborul spre înalturi... I s-a frânt aripa.
Nu există doctoi, n-are mângâiere.
Am uitat o umbră - cumpăna fântânii -
Aplecarea ființei către infinit,
Ne-așteptăm în lacrimi, ne-așteptăm românii,
Ce în altă țară, străini, au fugit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.