Să ne-ntâlnim
Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... mâine,
Pe-o pajiște ascunsă de priviri,
În brațe să îmi arzi precum o pâine
Coaptă la focul unei mari... iubiri.
Să ne-ntâlnim, preacuvioaso-n taină,
Când răsăritu-abia de mai respiră,
Scăpând încet de fiecare haină
În iarba care încă se mai miră.
Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... totuși,
Lăsând irepetabilul... să se repete,
Când înflori-vor în ispită... lotuși,
Atinși de miezul cald... al unei fete.
Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... unde,
Preludiu-i pregătit ca un festin
Și trupul meu in trupul tău pătrunde
Mustind și transformându-se în vin.
Să ne-ntâlnim, preacuvioaso... vino,
E anotimpu-acesta... inegal
Și-ți voi sorbi și numele... străino,
În dulcea clip-a ultimului bal.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.