Anotimp
Pâlpâie viața, în timp,
în al meu anotimp,
ce a încremenit
nins și cernit.
Viața mea, o mare de gheață,
că-i noapte, că-i dimineață
așteptă...
un vis, necuprins
să vină acum,
că sunt nins.
Gene tivite, obosite de iarnă
încă așteaptă
ca viața să cearnă
un foșnet...
de iubire arzând
în ochii mei
și...
la tine în gând.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dorel Lazăr. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.