Siberii sentimentale
Capabil fiind de introspecție
și crezându-mă demiurg în sine,
m-am așezat în firea-mi,
ca într-un vid lăuntric,
ca în genunea propriei mele individuații....
Așa mi-am descoperit marginile,
golu-mi vital,
absența lăuntrică,
sahara sufletului,
tăcerile sângelui,
iluzia fata morgana
și lipsa vastă a cugetului...
O, suflet dezacordat, uscat,
fără de lacrimi,
cum cauți tu sensul ultim al viețuirii,
cum rămâi tu nepăsător,
în fața acestor siberii sentimentale?!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.