Când somnul
mi se sufocă de-ntuneric,
tușește până se deschide
ușa coliviei de pământ.
Îmi văd sufletul zburând spre cer.
Aș vrea să aud
ce promisiuni exersează
pentru-nduplecarea vămilor.
Fâlfâie în juru-i
tristețea
cum o pasăre de pradă
în ghearele căreia
mi se zbat gândurile.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.