De Dragobete
Ți-am așternut un pat de flori
Petale lungi de orhidee
Și toate au câte culori
Poate îți vine vreo idee
Te-aștept acum să vii să-l vezi,
Să te-amețească cu miresme
Să nu mai pleci, pe el să șezi
Și-a mea iubire să te cheme
Cercul lui, covor de ierburi
Ierburi înalte pân* la poale
Nu ne vadă, poate, cerbii
Cu ochii lor, roșii migdale
Ți-am așternut un pat de flori
Și-o pătura de păpădie,
Acoperiți sub ea în zori
Să stăm sub ea ca-n colivie
Când vine roua fredonând
Să nu ne ude dimineața
Să ascultăm un cor din crâng
Bătăi de fluturi... scurta-i viață
Pe Dragobete să-l chemăm
Doar lui să-i spunem taina noastră
O știe sigur și pe-a lor
A noastră însă-i mai albastră
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Radu Mihăilescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.