Prieteni
E-atât de bine să stai întins pe spate
Și să privești dincolo de ramurile verzi, în sus!
Cerul, îmi surâde plin de bunătate
Și-mi desenează flori albe din nori cumulus.
Soarele sclipește cald și luminos printre
Ghirlandele de frunze foșnitoare
Și mă sărută ca Mama mea înainte
De-a mă trimite la culcare.
Prin iarba se strecoară vântul ca un gând,
Atingându-mă lin, cu degete ușoare,
Și, deși eu nu-l pot vedea trecând,
Îi simt aripile dezmierdătoare.
Am atâți prieteni nevăzuți în jur, bag seamă,
Gingași precum mătasea unor fluturi peste ape!
Unui copil n-ar trebui să-i fie niciodată teamă,
Oriunde s-ar afla, știindu-i lângă el, aproape!
poezie de Abbie Farwell Brown, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Abbie Farwell Brown. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.