Salcia ce-si asteapta muntele
Infipta-n pleoapa iguanelor,
In fiecare zi desenam
Un munte
In scorbura unei salcii,
Pana cand am epuizat
Toti muntii,
Dar imi mai ramasese
O singura salcie a carei betie
N-o infiasem inca.
Acum
Aud o ureche ascultand,
Pipai un deget mangaind,
Gust niste buze sarutand,
Si, treptat, treptat,
Imi dezbrac scorbura carnii
In tipatul amar si aspru
Al salciei
Ce-si asteapta muntele.
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Emandi. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.