M-ai crede...?
Dacă ți-aș spune azi copile
Că eram mic și mă duceam cu vaca,
Iar haina ruptă de pe mine,
Era prea mare și-o călcam cu talpa?
M-ai crede sau m-ai lua în râs,
Sau ți-ai întoarce privirea de la mine?
Pentru că știi copile cât am plâns,
Si cât de greu a fost ca să te cresc pe tine.
Eu n-am avut copilărie, am muncit de mic,
Bunicii tăi nu m-au lăsat la școală,
Eu astăzi nu îți cer ție nimic,
Doar te aștept, azi curtea mi-e prea goală.
Imi amitesc că tremuram în luncă
Când pica brumă peste iarba ofilită,
Iar vita noastră începea să plângă
Si mă privea parcă cu milă și obidă.
-Ehei copile, astăzi plâng,
Sunt amintiri ce dor mai rău ca boala,
Nu pot în brațe să te strâng,
Si cel mai mult mă doare depărtarea!
Că de-ai fi fost aici cu mine
Te-aș fi rugat ca să mă duci pe câmp,
Mi-au mai rămas puține zile
Si nu am lacrimi să mai plâng.
Mi-aș fi dorit să văd ultima oară
Malul izvorului unde plângeam,
Să simti și tu cum este să te doară
Când alții râd de tine că tatal tau este țăran.
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre râs
- poezii despre prezent
- poezii despre copilărie
- poezii despre țărani
- poezii despre școală
- poezii despre zile
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.