Un cerc zbătându-se
în svelta lui neîndestulare de perfecțiune
se făcuse cearcăn
din al cărui centru lumina
scotea un fel de apă
filtrată prin zăcăminte de fluturi.
Câteodată-mi amintesc de strâmtorile ruginii
prin care o bea haiducește
sângele meu tânăr.
Parcă văd cum cercului acela
obsedat de perfecțiune
îi constrângeai forma să-ți fie
brâu colorat cu hemoragia de globule plămădite
în sângele meu
de inconștiența iubirii mahmure.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.