Pictură aridă
era târziu și era iarnă
am străbătut gânduri în goană
dezgropând alte gânduri
eliberând vise, precise, imprecise
am șters amintiri
un cerc infinit, neînceput, neterminat
și totuși sfârșit înainte de început
un suflet tace, nu spune nimic
e lacrimă ascunsă
în ochiul tragic al lumii
cine sunt
ha-ha-ha
sunt un nebun ce rupe în noapte coli albe
murdare de gânduri
o pictură aridă pe un câmp dezvelit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.