Lampa
o lampă stinsă
o ușă închisă
luna, un ciob azvârlit pe cer
în noaptea aceea de beție
trist surâs într-o lacrimă
mă sprijin pe coatele sufletului
tăcerea e goală și mută
văd prin crăpăturile vieții
o scânteie
dar ușa rămâne închisă
cărarea s-a stins în tăcere
doar amintiri încețoșate și seci
sunt un cuvânt în derivă
lovit de stânci, în ape tulburi, adânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânze rupte
visul a oftat sau a plâns
cine azi mai știe, cine...
timpul a trecut
o lampă stinsă
o ușă închisă
o viață ucisă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.