Vreau să fiu singur, neîmplinit...
Aș vrea să definesc eu infinitul,
Să stau pe gânduri, să simt că exist.
Ca să-ți evit iubirea, nedoritul,
- Dar pentru asta-i musai să rezist!
Te simt o boare... ce o rătăcesc,
M-așez tăcut să mă auzi în gând.
Ca să-ți răpesc din vise, să iubesc,
Acel ceva ce este nu l-am cunoscut.
Mă tem de tine, deci și să trăiesc,
De-aceea-mi iau ca paznic roi de stele.
- Voi încerca timid să mă păzesc!
Atunci când ne-ncetat îmi faci bezele.
Las ziua să-mi citească cartea vieții,
În timp ce eu m-ascund în infinit.
Ca roua, care-o furi a dimineții,
Să mă găsească singur, neîmplinit.
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florin Cezar Călin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.