Ninsoarea de la tâmplă
De pe bolta lui cerească
soarele cât e de soare,
nu poate ca să topească,
de pe cap, a mea ninsoare.
S-a așezat întâi la tâmplă.
Mi-a cuprins inteligența.
Rareori se mai întâmplă,
omul să-i simtă absența.
Odată ce s-a instalat,
peste toate e stăpână.
Din cap și-a făcut palat,
și-acolo vrea să rămână.
În zadar mă rog de soare
să mă scape de ninsoare.
Se străduiește, n-am ce spune.
Ninsoarea pe cap rămâne.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre ninsoare, poezii despre Soare, poezii despre palate sau poezii despre inteligență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.