Noapte bună, stăpână
Noapte bună, stăpână,
Eu încet mă lipesc
De un trup de felină
Și în el... mă topesc.
Noapte bună... te caut
În frunzare de-argint
Nesfârșitul e-n flaut,
Ca o șoaptă de-alint.
Peste coapsa cea tare
Dulce, buzele-mi pun
Și pe sânul de floare
Noi păcate răpun.
Tu-n deschideri puține
Mă ridici... către cer,
Turnând viață în mine
Și-un eteric... mister.
Mă stârnești doritoare,
Să-ți alunec profund
Printre fluturii... care,
Toarnă aburi în gând.
Dansu-acesta, știi bine
E perfectul... rotund,
Scuturat de stamine
Ce adâncul pătrund.
Despletind tranzitoriu
Pasiuni... și păcate
C-un parcurs iluzoriu
Care știe... și poate.
Te desfaci... în plăcere
Și mă storci sacadat,
Ești noroc și furtună,
Visul meu... de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
1 Liliana M [din public] a spus pe 13 octombrie 2018: |
Superbe versuri. Felicitări! |