Fără cuvinte
Deși-o văzuse cu mult timp-nainte,
Zădărnicit de emoția-i verzuie,
Nu i-a adresat niciodată cuvinte;
Să-i descose sfioasa tăcere căpruie.
Dar astăzi, pentru-ntâia oară,
Iluminat de-a inimii stăruință,
Simțind cum patima-l doboară,
Zâmbetul lui sfielnic verzui
Îndrăzni să-i propună cunoștință
Zâmbetului ei de bun venit căprui.
Încercând să-și aducă aminte
De vremurile când se-ntretăiau,
S-au încurcat în schimbul de cuvinte,
Dar sufletele lor, deja, se tutuiau.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Avrămescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.