Ruga rugii
Când pășesc prin rugi de stele care cad în pajiște
Aducând de unde știu, gând din gând, o dragoste,
Sunt atent să n-o atingă-n visuri un rebel fior,
De-o atinge să fiu, Doamne, îngerul ei păzitor.
De m-or judeca vecinii sau cei cu ochii sașii,
Privesc pașii mei din urmă presărați cu poezii,
Privesc stelele prin ruga rugii busuiocului
Cu agheasmă să-mi sfințească sufletul norocului.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.