Sărutul primar

cărările erau râuri brăzdate de gânduri
ştiu, eşti o fărâmă din mine
încolţită în gestul primar
seara, mă aşezam în pântecul cerului
căutând drumuri despicate
uneori mă înecam în tăceri ancestrale
căutând surâsul dintâi
pe masă ardea o lumânare crestată de gânduri
erai un fluture în bătaia luminii
cu palmele înconjuram universul privirii
reveneam mereu, firesc, mai aproape de tine
timpul luneca în iubiri
se făcuse ziuă în mine
atunci am ştiut, găsisem sărutul primar
femeie, orhidee înflorind într-un suspin
o deschidere răsturnată spre un sărut
înmugureai, în faţa ascunsă a lumii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!