Inima mea-i oloagă
Inima mea-i oloagă-alergând după inima ta neîntrerupt
Atâta cale,
N-ar trebui oare astăzi, privind la toate prin care am trecut,
Spre casă să pornim agale?
Pe drumul înapoi, în prag de seară sub tăcuta cerului tărie,
Nu conversăm sau prea puțin,
Pentru-un moment privirea ta mă-îmbie
Și pot de mână să te țin.
Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Atunci, deși arăți ca altădată, dragă,
S-ar putea să fie ceva mai iubitoare fața Iubirii mele-n moarte,
Așa cum inima ta pe drumul de-întoarcere-a putut să înțeleagă.
Inima mea-i oloagă.
poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Charlotte Mary Mew. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.