Obelisc
mi-am jurat că voi da bacalaureatul până voi întâlni
arta minimalistă de a scrie
pe aorta copacilor îmbrăcați de ger
de a ma ruja pentru balul final cu pulbere de arțar
să fiu mai albă decât cenușăreasa fără să
fiu însoțită de niciun pitic
ei să rămână pe o stâncă să bea cidru de mere
poate de data aceasta mama și tata mă vor ajuta să încalț sandalele să nu-i mai văd furioși
de neputințele mele evidente de a promova feți-frumoși
parcă mai ieri stăteai în ultima bancă rezemat de tinerețea ta violacee
un oarecare te-a numit imberb iar tu ai dat
cu piciorul în ușa de după care
profesorii ipohondrii nu se clinteau
statuia directorului din curte s-a împrietenit
cu părinții revoltați fiindcă sub obeliscul cerului
toate trec de-a valma mai însingurate
fără râsul spart din ferestrele liceului
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.