Ghiocelul
a răsărit pustiul în oraș
vântul țipă și bate
e frig în cetate
nu-i nimeni pe stradă acum
ce tristă e viața pe drum
la apusul luminii, risipit între gânduri
rătăcit printre rânduri
pierdut în absențe
pășeam pe țărmuri de suflet
valul s-a izbit de prag în ăst trist meleag
plângea depărtarea, țipa marea
la rădăcina timpului pribeag
în ochi curgea ninsoarea ultimului veac
ce lungă era așteptarea
în trup se scurgeau
fulgi albi de zăpadă
în palmă am strâns un bulgăre de viață
verde crud, verde pur
l-am așezat în glastră
acolo, la fereastră
a doua zi, a înflorit un ghiocel
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre ghiocei
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.