Martie
vine martie șuierând ispititor
cu o mie de clopoței albi la picior
vin păsări subțiri cu ciocuri albastre
nopți arămii suspendate și caste
curg zile cu parfum de mărgăritar
oamenii se îndrăgostesc neprioritar
berzele gri clădesc cuiburi spre soare
pe alei râd fete tulburătoare
primăvara umblă în pantofi portocalii
aleargă nebunește cai conabii
vine martie secunde pulsează
timpul-carusel surâde visează
se mai pot prinde fluturi verzi ore vii
mai putem retrăi primăveri agonii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.