Pe un cer plin de lacrimi scăpărau norii
electronii liberi ionizau atmosfera
picăturile de ploaie supuse gravitației
îndrăzneau să se întoarcă în oceane
într-un fel invers procesului de evaporație
și nici măcar nu exista vreun filozof
care să le judece
acum când gândesc lumea ca pe o creație haotică
teoria brichetei cu aprindere piezoelectrică
verifică minunat răzvrătirea inițială
iar sufletele scapără precum stelele
cucerind întunericul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- poezii despre libertate
- poezii despre gravitație
- poezii despre filozofie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.