Antidot
Eu nu-i sunt antidot singurătății
Și nici un hap ce se înghite-oricum.
Sunt, într-un tratament al realității,
O doză ce se folosește-altcum.
Nu poți s-o iei cum vrei - rețeta-i clară!
Și n-o poți combina cu altceva:
Efectul e posibil să dispară
Cu tot ce reușise-a rezolva.
Nu, nu-i sunt tratament singurătății,
Căci, dac-aș fi, demult puteam să știu
Că pot fi campionul sănătății,
Tratându-mă cu mine-așa, de viu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.