Omenirea
Sub bolta cerului senin
Omenirea aleargă nebună.
Aleargă să trăiască din plin
Și clipa cea de pe urmă.
Nu-i timp să zăbovească prea mult.
Ea știe că viața e scurtă.
Și mânată de-al vieții tumult
Își pierde credința avută.
În continuă mișcare,
Uită de sine și de Dumnezeu.
Uită că este datoare
să facă din viață un curcubeu.
poezie de Dumitru Delcă (6 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.