O păpădie-n vânt

Mă vei obliga să fiu prezentă,
Sau mă vei sechestra din lumea mea de poveste?
Mă vei adormi cu vorbe dulci, în prag de seară
Şi cu sărutări mă vei trezi
Pe buzele-mi uitate afară, în neaua sufletului aprinsă.
Gerului îi vei porunci să-mi atingă coapsele,
Desprinse de canapeaua mov-lila,
Nu vreau a fi la mila ta, a altuia.
Aş vrea să fiu Crăiasa din poveşti,
Căci într-o zi ai înţelege că nu pot aparţine ţie,
Eu aparţin cerului şi codrului,
Aparţin murelor, divinului...
Vijelia iubirii o primesc, dar nu mă-ndrăgostesc.
Iubesc... poemul inimii mele şi copiii pe care îi voi creşte,
Chiar de într-o zi voi fi doar o stea căzută, sau o păpădie-n vânt.
Miraj de galben, miere şi cânt.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!