O gară și încă o gară
O toamnă în infinitate noastră
Obiectele se retrag din frig
Iarba devine nemiloasă
Se coboară soarele până la esență
Razele sunt oglinzi către lună
Pete albe de culoare sărută fluturii
Eu te sărut pe obraji, mimind statuile ecvestre plecate spre zei
Dimineața își așteaptă ritualul de duminică,
Respirind aerul florilor de tei.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.