Orizont
Nimeni nu mai cheamă zeii să culeagă vântul din stepe
La noapte voi bea cu steaua polară
Voi spune cobzarului să aștepte
Și îmi voi împărți inima cu altă vioară
Nu mai veni!
Cerul și fluturii sunt plumburii
Merele s-au cosit, iarba-i albastră
Tu nu ai de unde să știi
Nici vântul nu te așteaptă
Nici imaginea ploii solare
Solstițiul a coborât în toamnă, lumina la val
Albastru e negru, cuvintele sunt sparte
Aripi de păsări aleargă întoarse spre moarte
Moarte șoptită din inima mea
Mă atinge vântul atunci și acum nu mai veni!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.