Balaurul
În noaptea asta păsările stau în monadă
Cine le ascultă e doar vântul,
Pașnic limba lor se întâlnește cu acl cuvânt nerostit
Neprimitoare iarnă îți prinde obrajii
În roșul catifelei de zăpadă
Duce la groapă cununa zeului abia ucis
Nibelungi alunecă în zbor, glasuri de piatră
Gara se îmbracă în mărgele,
Șlefuite de iconarii din vechiul schit
Ca o seratogă se schimbă ora și totul devine incert
Plutesc prin aer aceleași semințe de cărbune
Răpus până la trei balaurul își caută cornul prin ape
Ca un mit jupuit de piele din poveștile octogenarilor orbi
Își întind mâna peste pod- apele insulei
Corfu mă inundă
Din zeiță au rămas doar picioarele
Transformată în păsările corbi
Unde-i iubita arămie la față de altădată?
Să o privesc, cu mâinile, s-o încălzesc cu obrajii
Azi parcă suntem ca două semne,
Ca doi porumbei voiajori, despărțiți de o linie roșie
Fixați undeva în orizont.
Dacă tu poți trăi fără mângâiere
Ai dreptul să întâlnești acest foc
Imaginea din icoană s-a tot dus
Restul e fumul artistic la revărsatul zorilor
Inima respiră după deagostea sufletulului
Meșterul binecuvintează cu sângele său o floare
Îmbrățișările își caută cuvintele nerostite
Nu putem fi vămuiți veșnic
O mână galbenă ce șterge lacrima încoronată cu trandafiri
Mai are rost să ascultăm firul de iarbă cum crește?
Ce zici?
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre roșu
- poezii despre icoane
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apă
- poezii despre încoronare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.