Drumul pietruit
Câtă bucurie în miez de noapte mi se-ntinde-n față,
Nu-i pot răspunde cu lacrimi, gândului sublim,
Am un singur suspin,
Am învățat să nu mai văd decât plinul paharului,
Să nu simt a ispitei chemare,
Oceanului să-i răspund cu ardoarea unei ființe,
Dusă dincolo de valul iubirii divine,
Să retrăiesciubirea cu speranța unei deschideri continue,
Să visez ca să albim frumos,
Ghețarii să fuzioneze cu lumina și zâmbetul
Să trăim ca să iubim continuu
Să simțim cum căldura inimilor
Ne va deschide drumul pietruit de razele solare,
Un drum pavat cu roci de cleștar, a inimii chemare.
Un vânt ca un ecou conjugal.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ileana Nana Filip. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre roci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.