Hora
Să ne prindem în horă, să ne unim sufletele,
Să devenim spirite printre acelea plecate deja,
Căci hora nu se va opri, nici nu se va risipi curând,
Ea va rămâne, va dăinui peste veacuri, uitând ceasurile...
Va ridica lacrimile la rang de flori alese,
Ne vom săruta pe pleoape, așteptând pe moș Crăciun
Să ne umbrească cu mii de luminițe
Să ne aducă multe speranțe
Și clepsidra în care pruncii
Vor alerga prin caleidoscopul iubirii.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.