Un pitic
Un pitic cu nasul mare
Și cu barba de un cot,
Ajutat de-al său nepot,
Mestecă-n oala cea mare.
Își ajută soțioara,
C-a alunecat pe scara
Care duce drept în vie,
Pe o frunză aurie.
Și este cam bolnăvioară,
Bea doar ceai de lăcrămioară.
Și mânuța e legată
Cu o frunză de salată.
poezie de Luiza Oana Grosu
Adăugat de Sanddy
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.