Recensământ
La noi, la parter, stau doi tineri
Ce muncesc doar de joi până vineri.
Alături, un popă cu trei preotese
Și lângă, o damă cu vizite dese.
La unu' o babă cu dinții cam rari
Ghicește-n cafele doar fetelor mari,
La doi, bag de seamă, stă o actriță
Cu sânii lăsați și obraji cu gropiță.
Tot la doi, în fund, lângă scară
Un gazetar mai vopsește o cioară,
La trei, la patru și sus pe la cinci
Dânșii le țin pe dânsele-n clinci.
La șase-i o ușă cu gratii din fier -
Dumnezeu a venit în chirie din cer
Dar este, se pare, cel mai tare vecin -
Postim cu trabucuri, friptură și vin.
Îi place aici, la mine-n mansardă!
De sus, lumea-i pare o fiică bastardă.
Sub noi turnul Babel se-afundă-n tăcere,
În icnete surde, convulsii și fiere...
Iar mie îmi fuge de sub talpă Cuvântul....
Așa că, deschide-mi, gropare, mormântul!
poezie de Livia Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.