Noapte fără priviri
În jurul pleoapelor tale
Ploaia a semănat lacrimi,
Mă cauți în herghelii de ramuri,
Dar gura ta este cuprinsă de secetă,
Mă alinți cu săruturi, dar întunecarea
Le deschide poarta și ele se pierd în neant...
Nu privi în urmă cum se scurge
Lava cuvintelor!
Ea este mai dulce ca mierea
Și mai pustiitoare ca deșertul din visele mele...
Alungă tăcerea din taina ce mă ține
Prizonieră, în gânduri la tine!
Ti-a dăruit toamna aromă de gutui
Ia eu sunt frunza amară, rostogolindu-se
Ca un vârtej de sentimente, la picioarele tele.
îmbrățișezi vântul
Și pașii mei aleargă spre plus infinit,
Căutând iubirea ca mijloc de comunicare.
Deschide larg ochii și privește în zare!
Alungă întunericul din sufletull tău!
Te aștept în oglinda ce desparte cele două universuri.
Este un gol între noi,
Apoi... tu... și eu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.