Orbule, trezeşte-te!

Orbule, trezeşte-te, am venit cu trâmbiţe!
Să mă aştepţi cu mii de flori, la geamul morţii.
Să mă primeşti cum numai tu, o şti a face, zi de zi!
Să mă dezmierzi cu vorbe dulci şi sărutări de dimineaţă!
Nu mă ridica din privirea ta, luminează doar cu ea!
Lacrimile curg, formând un râual deznădejdii,
Să privesc cerul, să respir din nou zâmbetul tău sublim,
Nu am nici lauri, nici prea multe vise,
Marea-mi vorbeşte prin oglinzile sparte de gând,
Eu proiectez lacrimile ca surse ale izvorului divin,
Tu mă bei, uitând să mai respiri,
Tămăduitor al vieţii... Amin!

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!