Surâsul verde
Am migrat cer
nomad lăcrimează pleoapa
acoperiș peste coloritul vis
împletesc cu degetul tăcerii
surâsul.
Umede șoapte albastre
strigă ochii ce dorul cară
fruntea arămie în păr
atinge vântul ce-i căpătâi
surâsul.
Lerul gândului fluturi zboară
porțile inimii plâns-a cânt
pe chipul scris taină
născut sidefiu amurg
surâsul.
Spic de iubire ochiul trezește
strecoară sfioasă tâmpla fragilă
rever alunecă ce a rămas
soartă ce-i un dat
surâsul verde.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de rose_angels
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre păr
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.