Sensul...
Mă scald într-un amurg indezirabil
Și mă sufoc în cadrul lui funebru
Că-apune tot ce-i veritabil,
Lovind brutal un scop scontat celebru...
Și-un trăsnet din senin, inexplicabil,
Transformă spectrul în alb-negru
Prin Golu-i inerent, finind finitu-irevocabil...
În zadar atâta jale după cei iubiți ce mor,
În zadar durerea care
Fă din golul ființei tale plinul neființei lor
Și deschide-o groapă mare
Pentru restul zilelor...
În zadar... dar cum poți oare
Să-ți întinzi cu bucurie... pașii iar, nepăsător...?!
Cu brațele durerii cuprind iar Universul
Și bocetul tăcerii din suflet se dezgroapă
Să-și scrie-n lume versul,
Convins de Scopul vieții, la închiderea de pleoapă...
Căci care-i oare sensul
Când faima și puterea cu trupul se îngroapă...
Și care-i interesul...?!
Plutesc ades' pe ape învolburate
Al căror adâncimi nu le înțeleg
Privesc spre niște zări nemăsurate
Printr-un mister sublim ce nu-l dezleg
Iar Suveran E peste toate,
"Divinul Miel" pe care Îl aleg...
Căci El m-a ales întâi, scăpându-mă de moarte!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii (23 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre celebritate
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.