Urmă
întreagă lumea încape într-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
ce nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și o altă poveste se naște
pe aripă de vânt
din toate nervurile plantelor
se naște o cale
în urma de pe pământ
e liniște
ziua de azi e lăsată să se rostogolească
prin înserare
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.