Doar o cafea
E doar o cafea în grădină,
la casa cu tine stăpână
în triluri de păsări ce-ngână
acorduri din sursă divină.
E doar o cafea, pe-o terasă
privită din zare de-un munte
ce-și varsă, din tâmple cărunte,
izvoare de apă aleasă.
Silfide, pe flori risipite,
se-ntrec să-și arate uimirea
văzându-ți, în ochi strălucirea.
Cuvinte se-ascund, negrăite,
când clipele trec, fericite,
cu noi, o cafea, și iubirea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.