Izvorul poeziei

Privesc in gol pustiul noptii ce se lasa
Si ma tot rog, norocului sa-i cad
macar o data in plasa!
Si in fiece ungher din casa
Se joaca umbrele, si-n mine
Se aprind-un dor imens de tine

Si n-apari tu iubita mea, tristeti ma inconjoara
Speranta nu mai e in asteptarea mea
Eu sunt aici, tu esti acolo
Si intre noi oceanul
Lung si lat

Si mai deznadajduit ma regasesc
In fiecare clipa care trece
Inca te mai astept si e firesc
Sa simt cum timpu-i rece.
Ma macina incet un gand:

Revino, draga mea! Speranta mea..

poezie de Mădălin Vasile Costache
Adăugat de Yunonna
Votează! | Copiază!