O stea anume
Nu stiu decat o stea de aproape
Si aceea usor stinsa, pe maini cu pulberi uitate,
Rasaritul ei ma aduna din nopti, ratacit
Si ranit de privirile celorlalti visatori.
Nu ti-am mai povestit din trista zi,
Cum se rup coltii de lumina in suflet
Si cum mananca cerbii, din mana mea, umbre
Imi era teama ca ma vei vedea astfel...
poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.