Fabula unirii
Racul, observând odată,
Că și crabu-i crustaceu,
I-a venit ideea-ndată
Să-l invite la dineu,
Pentru a-l face să-nțeleagă,
Evident la un pahar,
Că pe amândoi îi leagă
Un destin comun și clar.
Mai pe scurt, gândise racul,
"Ca doi brazi într-o tulpină"
Pot să-nfrunte lesne veacul
Prin unirea lor deplină.
Dar mai mult, râul și marea,
Unde ei trăiesc, normal,
Prin unire-or umple zarea
Cu un stat fenomenal.
Crabul, ascultând firește
Planul simplu și măreț,
Ciocnind un pahar frățește
I-a spus racului isteț:
-Bine, facem noi unire,
C-am fi rude amândoi,
Doar că mergem în neștire
Eu-nainte, tu-napoi!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
1 Ion Roata [din public] a spus pe 23 martie 2018: |
La masa Lica si Crabul, Racu-i-si arata naravul, Poezie v-or sa scrie, La un pahar cu veselie |