Singurătate
Râzi, și lumea râde cu tine;
Plângi, și nimeni cu tine nu plânge,
Pentru că bătrânul lut trebuie să-și împrumute mirtul,
Dar necazul sieși își ajunge.
Cântă - și dealurile-ți vor răspunde
Oftează, și-oftatul se va pierde-n aer de-îndată,
Ecourile-înconjoară sunetele vesele
Și se sting dacă-aud o voce-îngrijorată.
Bucură-te, și mulțimi de oameni te vor căuta;
Bocește, și ei se vor îndepărta;
Primesc întreg amuzamentul pe care li-l oferi,
Dar nu primesc un strop din jalea ta.
Fii voios, și vei avea prieteni mulți;
Fii trist, și-i vei pierde;
Nimeni nu-ți va refuza paharul plin cu vinul ca o roză,
Dar rămas singur nimeni nu-ți va doini de frunză verde.
Benchetuiește, și vei avea casa de oaspeți plină,
Postește, și lumea te va ocoli la drumul mare;
Fii de succes, împarte daruri și vei trăi ani mulți,
Dar nimeni nu-ți va fi alături în ziua morții tale.
Pentru-un lung tren regal, având vagoane multe,
Există loc pe-aleile plăcerii,
Dar, totuși, unul câte unul, toți ne vom fi scris cartea
Și va trebui să trecem pe holurile-înguste-ale durerii.
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.