Eu sunt vântul
Eu sunt vântul, tu ești frunza
Ce-a picat în calea mea,
Și acum te port pe brațe,
De-ai fi frunză, de-ai fi stea.
Ochii tăi vărsară lacrimi
Când tu te-ai desprins de ram,
Că citeam în ei tristețea,
Apoi și eu mă întristam.
Sub aripa-mi ocrotitoare
Am să te pastrez mereu,
Că-n loc de frunză, eu văd floare
Și-i pe placul sufletului meu.
Dar, curând vei înflori
Și voi simți mireasma ta,
Atunci... Eu te-așez la rever
Ca să rămâi pe veci a mea.
Vreau să văd pe chipul tău
Un răsărit de soare
Și-un zâmbet cald, fermecător,
Nu frunză strivită sub picioare.
Nici focul n-are să te-atingă,
Nici ploaia de blesteme,
Că voi face din foc stele
Și din ploaie crizanteme.
Eu sunt vântul, tu ești floarea
Și-am pornit sa te găsesc...
După mireasma ta amețitoare
Ce mă-ndeamnă să te iubesc.
de Gheorghe Deniștean
(Denygigi)12.11.2017
poezie de Gheorghe Deniștean (12 noiembrie 2017)
Adăugat de Denygigi
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gheorghe Deniștean. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.