Textul original este scris în limba română.
Este disponibilă și traducerea în
italiană.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mia [din public] a spus pe 13 septembrie 2008: |
Și totuși, deși dominată de un umor mediocru, România e veselă. |
optimistul [din public] a spus pe 10 octombrie 2008: |
exista si lucruri mai triste, nu iti doresc sa le cunosti. Priveste, cand iti faci timp, in ochii celor cu umerii aplecati de griji! |
Bulă [din public] a spus pe 30 noiembrie 2008: |
Atunci când umorul este foarte bun
românul râde,
râde sănătos,
râdr, râde,
râde până la limita superioară a riscului.
Râde cu lacrimi.
Uneori se prăpădește de râs,
alteori moare de râs.
Temându-se să nu facă victime,
mulți umoriști
coboară ștacheta exigenței.
Scriu mediocru,
uneori chiar prost.
S-ar putea crede
că umorul de slabă calitate
impinge cititorul spre un râs mai ponderat.
În realitate,
umorul de prost gust
îți răpește orice urmă
de bună dispoziție.
Devine agasant și devastator.
Sper într-o legislație a viitorului,
care să-i sancționeze pe scriitorii
ce calcă linia continuă
a bunului gust. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 31 ianuarie 2011: |
Cu adevarat bun. Si totusi glumele proaste (usoare pt creier si de grele pt. glandele anexe) sunt cele mai gustate de marele public. Gloria literara a unor umoristi e un motiv de tristete pt. ei. Mi-l imaginez pe Butulescu trist. |