Pietrele toamnei
frunze de miere împrăștiate
grădini apuse în
umbre umbrind întunericul
prizonier în chihlimbar
fulg cu fulg
tăind în țăndări
ancestrala prismă
a celor șapte culori
norii coboară
în pământ
nu plâng
orbitele sunt seci
râul a uitat să le adape
cu susurul ideilor
pietrificate
dincolo de pietre
mă am pe mine cu mine
împărțind o zadarnică
fugă spre eternitate.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.