Privilegiu
Cei dintâi pribeag
Hoinărind cu toiag
Creație divină
Din duh și țărână
Singur pe lume
Într-un loc anume
Corpuscul de viață
Pe plai cu verdeață
Eminamente viu
Prin Edenul timpuriu
Cândva pe la răsărit
Cu Eva s-a pricopsit
Avea destin asigurat
Și totuși l-a ratat
Ce soartă în răspăr
S-a poticnit de măr
A părăsit Edenul
Așa cum pleacă trenul
A găsit apoi liman
Și a devenit taman
Făuritor de neam
L-am numit pe Adam.
poezie de David Boia (27 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.